De cand ma stiu, ceva din mine s-a opus acceptarii
neconditionate, copierii sau a ceea ce intalnim si numim azi trend. De ce ? Educatia primita in familie, personajele romanelor din copilarie si adolescenta, ori un sir de evenimente
petrecute demult, mi-au format un alt mod de a privi lumea. Eu ii spun,
original ! In sens mai larg, este vorba de dezvoltare personala, bazata in egala masura pe rational si emotional, pe experiente traite si o raportare permanenta la valori universale. Din pacate, acest mod de a fi este putin strain lumii in care traim. Am simtit de multe ori privirile taioase ale
colegilor, remarcile zeflemitoare din final de curs, argumente fara efect, sau prietenii efemere ale unor oameni fara substanta. Nu e usor sa te pui impotriva valului si sa ai uneori dreptate. Dar cum deseori prin viata trebuie sa treci cu zambetul pe buze, am descoperit ca "a cunoaste", este un sentiment formidabil, mai ales cand te ajuta sa vezi dincolo de aparente. Si ce e mai important, am invatat sa ascult si sa inteleg omul.